Sistemul de învățământ din România continuă să dea semnale îngrijorătoare. Elevii români obțin rezultate semnificativ mai slabe decât media europeană la matematică, științe și citire, iar problema nu mai poate fi ascunsă sub preș. Avertismentul vine chiar de la Mathias Cormann, secretarul general al Organisation for Economic Co-operation and Development, care a prezentat concluziile celui mai recent studiu economic privind România.
Potrivit acestuia, rezultatele elevilor români la testele internaționale realizate prin programul Programme for International Student Assessment (PISA) sunt sub media statelor Uniunii Europene și a țărilor membre OCDE. Nu este vorba doar despre rezultate slabe, ci și despre o participare mai mică la educație: ratele de înscriere în învățământul preșcolar, primar și secundar sunt mult mai scăzute în România decât media OCDE.
Declarațiile au fost făcute cu ocazia lansării celui mai recent Studiu Economic al OCDE pentru România, document care arată că investițiile în educație și dezvoltarea competențelor sunt esențiale pentru progresul social și economic al țării.
Problema, însă, este mult mai profundă decât simple statistici. Realitatea din școli arată că sistemul educațional românesc este grav afectat de lipsa unei reforme autentice. În multe cazuri, mai ales în mediul rural, există cadre didactice care au absolvit facultăți particulare obscure și care nu stăpânesc elementele de bază ale procesului didactic: predare, învățare și evaluare. Lipsa pregătirii profesionale și absența tactului psihopedagogic se reflectă inevitabil în rezultatele elevilor.
În mod normal, un profesor bine pregătit, care stăpânește știința predării și are tact psihopedagogic, reușește să obțină rezultate chiar și cu elevi considerați mai slabi din punct de vedere intelectual. În educație, metoda și vocația pot face diferența. Din păcate, în multe școli românești aceste calități lipsesc.
De aceea, evaluarea periodică a cadrelor didactice ar trebui să devină o regulă, nu o excepție. Profesorii ar trebui testați la intervale de timp, atât din punct de vedere profesional, cât și pedagogic. Un sistem educațional nu poate funcționa eficient dacă performanța celor care predau nu este verificată și stimulată.
În prezent, România se află într-o situație rușinoasă: alături de Bulgaria, se află printre țările cu cel mai ridicat nivel de analfabetism funcțional din Europa. Asta înseamnă că mulți elevi pot citi un text, dar nu îl înțeleg cu adevărat.
Ironia este cu atât mai mare cu cât conducerea politică a țării include oameni care provin chiar din mediul universitar. Premierul Ilie Bolojan a fost profesor, iar actualul președinte al României, Nicușor Dan, este de profesie profesor și matematician. Cu toate acestea, sistemul de educație continuă să se degradeze.
Situația devine cu atât mai gravă dacă privim nivelul clasei politice. Nu puțini sunt cei care cred că, dacă multor parlamentari li s-ar da o dictare simplă sau li s-ar cere să explice sensul unui text, ar avea mari dificultăți să respecte regulile gramaticale sau să înțeleagă mesajul citit.
Când societatea nu mai pune preț pe educație, consecințele se văd în toate domeniile. Economia stagnează, administrația devine ineficientă, iar nivelul general de cultură scade.
România nu duce lipsă de inteligență sau de potențial. Duce lipsă de reforme reale, de profesori bine pregătiți și de un sistem care să pună educația pe primul loc. Fără aceste lucruri, statisticile OCDE vor continua să arate același adevăr dureros: o țară europeană cu o școală aflată în derivă.
