La începutul secolului XX, antropologul elvețian Eugène Pittard a descoperit în Dobrogea un fenomen religios extrem de neobișnuit. În satul 2 Mai, din comuna Limanu, el a întâlnit membri ai unei secte misterioase venite din Rusia: scopiții, cunoscuți popular drept „castrații”.
Originea sectei
Scopiții (din rusă „Skopțî”) au apărut în secolul al XVIII-lea în Imperiul Rus, ca o ramură radicală desprinsă din creștinismul mistic rusesc. Adeptii credeau că păcatul își are originea în dorința trupească, iar pentru a se elibera complet de ispitele lumii, unii dintre ei recurgeau la o practică extremă: castrarea rituală.
Pentru bărbați aceasta însemna îndepărtarea organelor genitale, iar în cazul femeilor existau uneori practici similare de mutilare. În viziunea lor, această „purificare” îi apropia de starea spirituală ideală, considerată necesară pentru mântuire.
Credința celor 144.000
Un element central al doctrinei scopiților era interpretarea unui pasaj din Apocalipsă. Ei credeau că a doua venire a lui Jesus Christ va avea loc atunci când numărul adepților sectei va ajunge la 144.000.
Din acest motiv, scopiții erau foarte activi în prozelitism. Încercau să atragă noi membri și să își extindă comunitățile, considerând că fiecare convertire aduce omenirea mai aproape de momentul final al mântuirii.
Cum au ajuns în România
Persecutați în Rusia țaristă pentru practicile lor radicale, mulți scopiți au fugit în afara imperiului. O parte s-au stabilit în Bessarabia și în Dobrogea, regiuni care, la acea vreme, aveau comunități mari de ruși lipoveni și alte grupuri religioase.
În aceste zone, scopiții au trăit adesea discret, integrându-se în viața economică locală. Mulți erau comercianți sau mici negustori și evitau să își dezvăluie credințele în mod public.
Descoperirea lor de către cercetători
În timpul cercetărilor sale antropologice din Dobrogea, Eugène Pittard a identificat membri ai acestei secte în satul 2 Mai. Descoperirea a atras atenția cercetătorilor europeni, deoarece era una dintre puținele dovezi că scopiții se stabiliseră și în România.
Prezența lor confirma faptul că diaspora religioasă rusă era mult mai diversă decât se credea.
Dispariția sectei
În secolul XX, mai ales după instaurarea regimului sovietic și modernizarea societății, secta scopiților a intrat în declin rapid. Practicile lor radicale au devenit tot mai rare, iar comunitățile s-au dizolvat treptat.
Astăzi, scopiții sunt considerați aproape dispăruți, rămânând mai degrabă o curiozitate istorică și religioasă.
