Ca iubitor al fotbalului, urmăresc cu interes personajele care dau culoare acestui fenomen. Printre ele se numără și Cornel Dinu. Supranumit „Procurorul”, datorită stilului său analitic, riguros și sever, Dinu a impresionat de-a lungul timpului prin felul în care disecă jocul, aproape ca într-un rechizitoriu.
Astăzi, la 77 de ani, se confruntă cu grave probleme cardiace. Pierderea soției, în urmă cu câțiva ani, la doar 63 de ani, a fost o lovitură devastatoare. „Abia mai am inimă să trăiesc…”, mărturisea atunci, într-un moment de profundă vulnerabilitate.
Cu toate acestea, discursul său public continuă să surprindă, nu prin finețe, ci printr-o duritate greu de ignorat. În numeroase intervenții, limbajul său alunecă spre registrul jignitor, uneori chiar suburban, contrastând puternic cu statutul de intelectual pe care și l-a construit.
Reacția sa la schimbarea siglei clubului Dinamo este un exemplu elocvent. Declarațiile au depășit zona criticii argumentate, intrând într-un registru virulent: „Este o rușine făcută de niște venetici. Cine a făcut asta este un imbecil sau imbecili, poate sunt mai mulți. Orice club se identifică prin originea sa și originea nu trebuie schimbată indiferent care ar fi ea. Originea lui Dinamo nu este o rușine, din contră. Dar să apari cu așa ceva… e un fel de virgulă cu răhăței. Combinație de virgule cu răhăței. Gândirea lui Nicolescu.” Dincolo de fondul ideii — atașamentul față de tradiție — forma exprimării ridică semne de întrebare.
De-a lungul timpului, nici marile nume ale fotbalului românesc nu au fost ocolite de criticile sale. Despre Gheorghe Hagi, de exemplu, declara: „E greu de spus, în primul rând am niște rezerve în ceea ce privește capacitatea actuală a lui Hagi de a fi selecționer. Nu știu dacă Gică are actualmente capacitatea de a fi selecționer.” Observația capătă însă o notă discutabilă în contextul în care și cariera de antrenor a lui Dinu a cunoscut momente dificile, precum înfrângerea severă, 1–5, suferită de națională în fața Cehoslovaciei.
Rămâne, astfel, un paradox greu de ignorat: un om cultivat, cu un discurs construit pe logică și argument, dar care, nu de puține ori, își pierde măsura în exprimare. Iar când forma eclipsează fondul, chiar și cele mai pertinente idei riscă să fie umbrite.
