În articolul anterior am analizat Crimeea și Donbasul. Acum privim imaginea mai largă…
Frontierele Ucrainei moderne sunt, în mare măsură, rezultatul transformărilor geopolitice majore produse în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Extinderea teritorială a Ucrainei sovietice nu a fost un proces organic sau exclusiv etnic, ci consecința directă a redesenării hărții Europei de Est de către Uniunea Sovietică sub conducerea lui Iosif Stalin.
În perioada interbelică, Ucraina avea o configurație teritorială diferită de cea actuală. Numeroase regiuni care astăzi fac parte din Ucraina aparțineau altor state, reflectând moștenirea istorică a imperiilor prăbușite după Primul Război Mondial. Schimbările decisive apar în contextul expansiunii sovietice și al noii ordini politice impuse după 1945.
Dinspre România, Uniunea Sovietică a anexat în 1940 Bucovina de Nord și Ținutul Herța, teritorii integrate ulterior în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Aceste modificări au fost confirmate după război, ca parte a aranjamentelor teritoriale stabilite de marile puteri. Sudul Basarabiei, cunoscut sub numele de Bugeac, a fost de asemenea inclus în Ucraina sovietică, în timp ce restul Basarabiei a fost reorganizat în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.
Dinspre Polonia, Ucraina sovietică a încorporat Galiția Orientală, regiune cu o istorie complexă și o compoziție etnică diversă. Orașul Liov, cunoscut astăzi ca Lviv, a devenit unul dintre centrele culturale importante ale Ucrainei moderne. Această schimbare a fost parte a mutării frontierei polono-sovietice spre vest, proces care a modificat profund structura teritorială a întregii regiuni.
Dinspre Cehoslovacia, Transcarpatia a fost anexată de Uniunea Sovietică și integrată în Ucraina sovietică. Regiunea avusese anterior o evoluție politică distinctă, fiind asociată succesiv cu Regatul Ungariei și cu statul cehoslovac. După război, decizia sovietică a consfințit includerea ei în cadrul RSS Ucrainene.
În mod indirect, reorganizările teritoriale au afectat și Ungaria. În perioada 1938–1944, Transcarpatia s-a aflat sub control ungar, însă după victoria sovietică regiunea a fost desprinsă definitiv și transferată către Ucraina sovietică. Astfel, frontierele stabilite după război au reflectat noul echilibru de putere impus de Uniunea Sovietică în Europa Centrală și de Est.
Aceste modificări teritoriale nu au fost rezultatul unor negocieri clasice între state egale, ci consecința directă a realităților militare și politice ale epocii. Uniunea Sovietică, în calitate de putere dominantă în regiune, a redesenat frontierele și a reorganizat spațiile anexate în interiorul propriului sistem federal.
Ucraina contemporană moștenește în mare parte această configurație teritorială stabilită în epoca sovietică. Structura actuală a statului reflectă atât istoria imperială a regiunii, cât și deciziile geopolitice luate după cel de-al Doilea Război Mondial. Înțelegerea acestui context oferă o perspectivă mai clară asupra complexității frontierelor est-europene, unde granițele moderne sunt adesea produsul unor transformări istorice dramatice, nu al unor evoluții lineare.
Lică Istoricu
