În urma publicării articolului „Nicușor Dan – președintele votat din frică, nu din speranță”, atât pe Facebook, cât și pe site-ul meu, okreporter.ro, am primit un mesaj care, aparent, sună rațional:
„Tu consideri că e o mare problemă chestia asta cu examenul? Nu sunt altele mai grave?”
Ba da. Sunt. Dar puține sunt mai otrăvitoare pentru o societate decât concursurile trucate și ocuparea politică a funcțiilor publice. Pentru că de aici pornește totul.
Un concurs corect, netrucat, bazat pe competență și nu pe carnet de partid, însănătoșește societatea din temelii. Nu e o metaforă, nu e o figură de stil. Este matematică socială simplă: unde promovezi valoarea, reduci corupția. Unde promovezi pilele, produci hoți, impostori și obedienți.
Cum funcționează statul român în realitate? După fiecare rundă de alegeri parlamentare, partidul sau coaliția câștigătoare pornește marea epurare. Directorii instituțiilor deconcentrate sunt schimbați în bloc. Oficial? Prin concurs. Neoficial? Prin desemnare politică.
Concursurile există doar pe hârtie. În realitate, ele sunt teatru prost, cu final cunoscut dinainte. Câștigă mereu, dar absolut mereu, „cine trebuie”. Legea cere concurs? Se ocolește. Postul se ocupă prin împuterniciri. Interimatele se prelungesc ani la rând. Legalitatea devine o glumă proastă. De ce? Simplu: îl pui șef pe prost, pe pilos, pe înregimentat, și îl ai la mână. Îi spui ce să facă, și execută. Fără coloană vertebrală. Fără întrebări. Fără onoare. La rândul lui, își alege subordonații după același criteriu: obediență, nu competență. Așa se multiplică prostia administrativă în România, ca o bacterie scăpată din laborator.
Alt exemplu, mai grav: numirea unui inspector-șef la un inspectorat județean de poliție. Crede cineva, cu adevărat, că acel om va fi independent? Nu. Va răspunde la comenzi politice. Cui să-i ascundă un dosar penal, cui să-i fabrice unul. Stat de drept? Doar în broșuri.
Coborâm și mai jos, la nivelul primăriilor. Se scoate un post la concurs. Condiție obligatorie: studii superioare pe profil. Vine un tânăr foarte bine pregătit, cu carte multă și muncă serioasă în spate. Mai vine și „omul partidului”. Ce se întâmplă? Tânărul capabil ia 9. Pilosul ia 10. De ce? Pentru că juriul e ales de partid. Pentru că subiectele au fost „șoptite”. Pentru că rezultatul era decis dinainte. Asta nu se numește nedreptate. Asta se numește crimă socială. Asta se numește regres organizat.
Cum se rezolvă problema? Extrem de simplu. Atât de simplu încât doare. Candidații, în fața calculatorului. Calculatorul generează subiectele. Calculatorul corectează. Calculatorul afișează nota și câștigătorul. Fără juriu, fără „interpretări”, fără telefoane de partid. Exact ca la examenul de rezidențiat. Exact ca în America. Exact ca într-un stat care nu se teme de inteligență.
România nu este o țară săracă. România este o țară jefuită de competență. Atât timp cât funcțiile publice sunt câștigate la masa de partid și nu la examen, nu vom avea spitale bune, administrație eficientă, justiție dreaptă sau poliție independentă. Vom avea doar șefi obedienți și cetățeni umiliți. Iar cine spune că „nu asta e problema cea mare” minte sau nu înțelege un lucru esențial: un stat construit pe concursuri măsluite este un stat condamnat să eșueze, indiferent cine îl conduce.
