Am înțeles că în cincizeci și trei de licee, din toată țara, exceptând Bucureștiul, nici măcar un elev nu a luat bacalaureatul. Prima întrebare care ne stă pe buze: cine este de vină? Nu stau să fac o analiză amplă, poate într-un viitor editorial. Am să punctez câte ceva. În primul rând, tu, ca profesor, să nu reușești ca elevul tău să ia o notă de trecere la bacalaureat, asta înseamnă că ești o nulitate și ca profesionist, și ca psihopedagog, și ca om. Unde-ți sunt rezultatele muncii tale, cum demonstrezi că ai meritat salariul încasat lună de lună? În România de azi sunt multe hahalere care stau cu coatele pe catedră și habar nu au de materia pe care, zic ei, o predau. Au o licență de la te miri ce universitate obscură, obținută fraudulos. Personal, din doi în doi ani aș supune cadrele didactice unei testări: materia predată, metodica predării, psihologie școlară. Dacă iau mai puțin de 8.50, le-aș desface contractul de muncă. Scurt și cuprinzător. Să rămână adevărații pedagogi, cărora le-aș mări norma de ore, dar le-aș dubla și salariul.
De asemenea, aș desființa toate liceele care nu au promovabilitate la examenul de bacalaureat măcar de 30%. Pentru ce atâția bani cheltuiți din bugetul de stat? Înființarea școlilor profesionale de trei ani. Adică iei un rahat de notă la examenul de capacitate și vrei să termini liceul? Nu! Du-te și învață o meserie, că nu e nicio rușine! Nu obții nota șase, nu intri la niciun liceu și gata, da? Sau fiecare liceu să-și organizeze propriile examene de admitere.
Am să revin zilele viitoare referitor la subiectul în cauză.
