1. Meci într-un ritm nebun, în care limitele organismului uman sunt împinse la maxim.
2. Olanda a făcut cel mai bun joc al ei din ultimii ani. La fel ca și Belgia, care cu noi a făcut cel mai bun joc la acest EURO.
3. Dăruire maximă, atitudine. N-am început cu fundul în poartă, nici repriza a doua.
3. Golul doi, după întreruperea unui contraatac, la un fault imaginar al lui Alibec. Scandalos. Scăpase Mihăilă. La 1-0. Și s-a făcut 2-0 la faza următoare. Jeg de arbitru care te arbitrează corect și te ciupește când trebuie.
4. Un modul de joc schimbat forțat, după ieșirea lui Mogoș, cu Burcă fundaș stânga, inexistent pe faza ofensivă.
5. Limitele unui lot restrâns, în care nu ai foarte multe variante de schimbări.
6. Cu van Dike și Gakpo de la Liverpool, cumperi echipa României și încă pe jumătate de atât.
7. Avem cea mai frumoasă galerie de la acest EURO.
8. Am câștigat o nouă mentalitate, că ne putem bate de la egal la egal cu marile forțe ale fotbalului european, ceea ce nu credeam înainte de acest EURO.
9. Ca să ajungi sus, trebuie să visezi că ești în stare. Altfel, niciodată.
10. Această echipă e la început de drum. Edi a făcut ceva formidabil. Ce?
Înaintea lui a fost selectioner Radoi. Și el un antrenor talentat, în devenire. A folosit peste 50 de jucători. Din fondul nostru sărac, încercând să închege ceva. N-a reușit.
A venit Edi. A evaluat bazinul selecționabililor și a ajuns la o concluzie. N-avem bază de selecție suficientă. Ce rămâne de făcut? Să mizezi pe un lot restrâns și să-l omogenizezi, pentru a suplini decalajul valoric. Criticat fiind constant, că are idei fixe.
Și a reușit să creeze un grup de jucători care se va mai califica. E doar începutul ăsta. Mai mult decât încurajator. Chiar dacă nu mai rămâne selecționer. Nici eu n-aș mai rămâne. E periculos să te expui proștilor care nu se pricep la fotbal. Oferte? O să aibă. Pe mil. EURO pe an.
În rest? În acest meci, valoarea a bătut dăruirea. Cum ar fi normal. Cine nu se pricepe la fotbal, nu știe carte, e bine să se abțină. Pentru ei. Ca în orice lucru în viață, echilibrul e valoarea supremă. Iar când nu faci diferența între entuziasm premeditat și realism, cu atât mai mult.
Nici acum n-ai înțeles. Chiar dacă ai carte. Eu amestec umorul cu realismul. Ca să te măsor.
