Poate mulți îl simpatizați. Puțin și eu. Are un fel de carismă. Nu autentică. Mai bine zis, e un personaj. Un personaj prea vizibil. Mass-media îl promovează continuu. Trebuie punctat, de la început, că e un tip mediocru. Fără cultură. Fără înțelepciunea de a ști să despartă binele de rău.
A făcut avere așa cum a făcut-o. Prin aranjamente. De aceea a petrecut o perioadă după gratii. Meritat.
Toată lumea îl știe de Marele Samaritean Milos. Aruncă cu bani mai ales în fața camerelor de luat vederi. Biblia spune că, atunci când faci o binefacere, nu trebuie să știe stânga ce face dreapta.
E patronul unei echipe de fotbal iubită în România. Lucrul acesta i-a adus și îi aduce imagine. Promovare la tot pasul. Se știe că fotbalul e zeul timpului, la care se închină atâția oameni. Deseori declară că, dacă Dumnezeu vrea, va câștiga un meci sau campionatul. Dacă pierde, spune că nu a vrut Dumnezeu să obțină victoria. Cu alte cuvinte, Creatorul acestei lumi e atent și implicat la ce se întâmplă la FCSB și decide. O mare blasfemie.
Construiește biserici. Se spovedește în fiecare duminică. Pelerinaje la Muntele Athos. Stă ore în șir în genunchi într-o mănăstire.
Becali, vrei să te mântui cu adevărat? Renunță la echipa de fotbal. Vinde-ți palatul din București, poleit în aur. Fii smerit. Eu nu zic să nu trăiești decent. Nu trebuie să locuiești într-un bordei sau să nu ai bani. Dar nu într-un lux exorbitant. Toată ziua vorbești de bani. De sume colosale. Nu îți ajunge ce ai? Crezi că Hristos ar fi locuit unde locuiești tu? Crezi că Hristos și-ar fi dorit să fie patronul unui club de fotbal?
Mântuirea nu se cumpără cu bani. Nici măcar cu milioanele de euro investite în binefaceri. Ai vrea să ai totul pe lume asta, dar să-ți aisguri și vița veșnică. Viața veșnică se obține cu bănuțul văduvei și cu paharul acela de apă…
