Este greu ca la acest moment cineva să poată să vină cu o explicație argumentată a răsturnării de situație la care asistăm acum. Din lipsă de elemente. Tot ce se poate face este să se speculeze. Mai întâi, să analizăm faptele.
Grupul Wagner, organizație militară privată rusă, s-a întors împotriva Ministerului rus al Apărării și a lansat o rebeliune armată menită să-l înlăture de la putere pe ministrul Apărării Serghei Șoigu.
Evgeny Prigojin a avut o relație de ani de zile cu armata rusă în calitate de lider al Grupului Wagner, iar forțele sale au fost cruciale pentru succesele Rusiei în războiul împotriva Ucrainei, dar relațiile s-au rupt treptat în ultimele luni până la punctul în care Prigojin și luptătorii săi întorc armele pentru a încerca să determine schimbarea cursului războiului.
Grupul Wagner a fost văzut pentru prima dată luptând în 2014, când a izbucnit un conflict în regiunea Donbas din estul Ucrainei. Acest lucru a venit după ce Rusia a anexat Peninsula Crimeea printr-un referendum, denunțat la nivel internațional.
Separatiștii din provinciile Donețk și Lugansk, care alcătuiesc Donbas, s-au luptat cu guvernul ucrainean pentru a-și declara autonomia față de Ucraina. Moscova a apelat la Wagner Group în calitate de contractori privați pentru a ajuta la luptele din Donbas.
De asemenea, Rusia a trimis Wagner în Siria, ca parte a sprijinului pentru președintele Bashar al-Assad în războiul civil sirian. Grupul a luptat și în mai multe țări africane unde aveau loc războaie civile.
Rusia s-a bazat din ce în ce mai mult pe Grupul Wagner în timpul invaziei pe scară largă a Ucrainei. Wagner a ajuns să se concentreze asupra orașului ucrainean Bakhmut în timpul unui asediu de luni de zile și a fost esențial pentru ca Rusia să preia orașul luna trecută.
Dar Prigojin a lansat critici dure asupra eficacității și gestionării războiului din partea armatei și a Ministerului Apărării al Rusiei în timpul asediului. El i-a acuzat pe Șoigu și pe generalul Valery Gerasimov, comandantul care coordona efortul de război, că nu au reușit să gestioneze războiul și nu au furnizat suficientă muniție soldaților.
A fost un prim semnal că Wagner, îmbătat de succesul obținut prin ocuparea a două orașe cheie, Soledar, în ianuarie, și Bakhmut, revendică dreptul a a avea un cuvânt de spus în deciziile militare ale Rusiei.
Urmare a tensiunilor în creștere dintre Wagner și ministrul Șoigu și generalul Gherasimov, guvernul rus a luat măsuri pentru a încerca să controleze Grupul Wagner și să-și sporească controlul asupra acțiunilor organizației. Kremlinul a început să ceară tuturor grupărilor aliate cu armata rusă să semneze un contract care să acorde guvernului o mai mare autoritate asupra activităților lor.
Termenul limită pentru ca grupurile să fie de acord să semneze contractul este 1 iulie. Liderul cecen Ramzan Kadyrov a semnat ordinul în numele forțelor sale, dar Prigojin a refuzat să-l semneze. Declarația de la Kremlin nu a numit în mod specific Grupul Wagner, dar acesta s-a considerat vizat.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat, după lansarea anchetei, că Putin era conștient de situația actuală din jurul lui Prigojin și că se iau măsurile necesare. Exitau suspiciuni de colaboraționism al unor elemente din Wagner cu Kievul. Că ar furniza acestuia informații despre poziționarea trupelor ruse.
Ministerul rus al Apărării a numit rebeliunea „cea mai importantă provocare pentru statul rus din ultima vreme”. Prigojin a spus că are 25.000 de soldați sub comanda sa și a cerut armatei ruse să nu opună rezistență. Cu alte cuvinte să-l trădeze pe Putin.
Putin a promis că va înăbuși „rebeliunea armată” și l-a acuzat pe Prigojin de trădare și înaltă trădare, spunând că rebeliunea împinge Rusia către anarhie și înfrângere în Ucraina. Acuzații extrem de grave.
Acestea sunt faptele. De aici încep întrebările. Cum se face că din 2014 Wagner a executat atâtea operațiuni în urma unor contracte cu armata rusă și n-a semnalat nicio nemulțumire față de cooperarea cu aceasta?
Cum se face că deși luptă aproape de la începutul războiului contra Ucrainei vine acum Prigojin și afirmă că războiul nu era necesar, deoarece Ucraina și NATO n-ar fi atacat niciodată Rusia?
Asta este o afirmație care țintește direct poporul rus și o parte din armata rusă, deoarece el știe prea bine, ca unul care a luptat în Donbass, la ce tiruri a fost supusă populația rusofonă din cele două provincii autoproclamate autonome – Donețk și Lugansk – timp de opt ani.
Sigur că Rusia n-a susținut niciodată că ar fi putut fi atacată de NATO sau de Ucraina. Putin a susținut că ceea ce el a numit o „operație militară specială” este necesar pentru a demilitariza Ucraina și pentru a proteja etnicii ruși din părțile rusofone ale țării de persecuția guvernului ucrainean. El a mai spus că Ucraina acționează în numele Occidentului, servind drept „berbec” împotriva Rusiei.
Deci ce ar fi putut produce această schimbare de strategie, aparent subită, a lui Prigojin? Ea n-a fost însă deloc subită, a fost pregătită. Cine ar putea sta în spatele lui Wagner? Pentru a răspunde la asta, nu trebuie uitate două lucruri:
1. Prigojin însuși a declarat cu ceva timp în urmă că printre comandanții Wagner se află cetățeni străini occidentali. Și a nominalizat un norvegian și un american. De asemenea, din grupare fac parte numeroși cetățeni străini, implicați anterior în rețele criminale. Ar fi fost greu ca aceștia să fie racolați de serviciile de informații occidentale? Ei, na!
2. Printre sponsorii Wagner se află oligarhi ruși stabiliți în Occident, și nu numai, adversari acerbi ai lui Putin. Poate că au crezut acesta este momentul de a testa fidelitatea serviciilor de securitate ruse față de Putin și a unei părți din corpul generalilor.
De altfel, Ministerul Marii Britanii a declarat că „loialitatea forțelor de securitate ale Rusiei, în special a Gărzii Naționale Ruse, va fi esențială pentru a determina modul în care se vor derula evenimentele”.
În orice caz, nu poți ști la ora asta care este strategia lui Prigojin, pe ce se bazează, dar întreprinderea pare sinucigașă. Trebuie să fii nebun să crezi că tu, cu 25.000 de soldați, te poți bate cu o armată care deține al doilea arsenal din lume. Iar dacă cineva crede că serviciile de securitate sau generali din armata rusă l-ar trăda pe Putin, e nebun.
Iar dacă cineva crede că liderii occidentali s-ar bucura dacă Putin ar fi debarcat, iar e „dus cu pluta”. Fiindcă alternativa rusă la Putin nu va fi decât un lider și mai anti-occidental, mai naționalist, mai imprevizibil. Și vorbim de cea mai mare putere nucleară a lumii. În ciuda a ceea ce declară ei, știu că Putin a fost și va fi întotdeauna cu interlocutor rațional, dacă are cu cine.
La ora asta, toți liderii europeni sunt în fierbere. Polonia și Estonia și-au pus armata în stare de alertă. Iar Erdogan a anunțat deja susținere totală pentru Putin. A trecut și el prin asta. Și i-a călcat în picioare.
