USR-ul se crede sau, mai bine spus, se vrea un partid al bunului simț, al promovării valorilor autentice, al moralității. Până acum, am asistat și asistăm, practic, la o realitate total inversă. Miniștri de tot râsul, nepregătiți, unii cu diplome obținute pe la te miri ce universități particulare, oameni care par complet depășiți de ministerele pe care le conduc.
Criticile din presă nu sunt puține. De la numiri discutabile până la gafe publice sau lipsă de experiență administrativă, lista este destul de lungă. În loc de profesioniști cu experiență solidă, au apărut adesea persoane promovate politic, fără realizări notabile în domeniile pe care au ajuns să le conducă.
Un exemplu des invocat în presă este cel al lui Ionuț Moșteanu, despre care s-a discutat intens după ce în spațiul public au apărut controverse legate de modul în care și-a prezentat studiile în CV, fiind absolvent al Universității Bioterra. Episodul a alimentat și mai mult percepția că meritocrația invocată de USR rămâne, de multe ori, doar un slogan politic.
La fel, alte ministere importante au ajuns pe mâna unor persoane despre care criticii spun că nu au experiența necesară pentru a gestiona domenii complexe precum mediul, economia sau politica externă.
Problema nu este doar a unui om sau a unui CV. Problema este diferența uriașă dintre imaginea pe care USR încearcă să o vândă publicului – aceea de partid al competenței – și realitatea unor numiri care ridică serioase semne de întrebare.
Iar întrebarea rămâne simplă: dacă USR pretinde că reprezintă meritocrația, unde sunt, de fapt, acei profesioniști adevărați?
