În 1997, Clubul Sportiv al Armatei era obligat, de legile UEFA, să privatizeze echipa de fotbal. Și s-au băgat Păuneștii (Viorel și George) – cea mai bogată familie la vremea aceea – care au înființat o asociație, care a preluat echipa Stelei. Dar nu doar echipa, ci și numele, marca (brandul). Altfel nu mai juca în campionat. Și în cupele europene.
În 2001, Asociația era în faliment. Nu mai avea bani să plătească salariile, să transfere jucători. Pițurcă, barbugiul – dar mare antrenor -, l-a adus pe Becali în anturajul liderilor. Beheheali, cu bani în remorcă, a fost atras să bage bani. A împrumutat clubul. Unde era armata? Unde era psiho-Talpan?
Păuneștii au crezut că sunt șmecheri, capitaliști de modă nouă. Îl pun pe „oier” să bage bani. Și ,,oierul” a băgat. Milioane. Dar n-a fost prost. A primit garanții valoarea jucătorilor.
Întrebare: Dacă în 2001, Familia Păuneștilor, cea mai bogată din România, bănuia potențialul de business al echipei Steaua, care nu mai era a armatei, atenție!, de ce n-a investit? De ce n-a cumpărat-o? Fiindcă știau că n-are viitor, le-a fost teamă de faliment.
Deci, Păuneștii și Pițurcă au adus un țăran din Pipera, care avea remorci de bani, crezând că-l fraieresc. Ieteteeee…! Țăranul a fost deștept. A împrumutat clubul până l-a cumpărat. Și a făcut și performanțe apoi. Campionate, 20 de calificări în grupele europene, o semifinală Europa League – la un minut de finală – eliminarea Ajax, a Valenciei, victorie cu Chelsea. Când vom mai vedea asta?
Revenind. De ce nu au preluat frații Păunești Steaua în 2001? Simplu: nu au crezut în proiect. N-au vrut să-și riște banii. Iar oierul ,,dement” i-a riscat. Putea să falimenteze.
