Să fie clar pentru toată lumea. Aceasta este decizia oficială a Federației Internaționale de Gimnastică: „Comitetul Executiv al Federației Internaționale de Gimnastică (World Gymnastics) a decis, la 18 mai 2026, ridicarea integrală a tuturor sancțiunilor și restricțiilor impuse anterior sportivilor din Rusia și Belarus. Decizia le permite, din acel moment, gimnaștilor din cele două țări să participe din nou la competițiile internaționale sub steagul național și cu intonarea imnului oficial.”
Cu toate acestea, Emil Boc a ales să ignore această decizie și să interzică arborarea steagului și intonarea imnului Rusiei la Cupa Mondială de Gimnastică Ritmică de la Cluj-Napoca. În urma acestei hotărâri, delegația Rusiei s-a retras din competiție.
Ce-ai, mă, bocule, cu niște copii? Cu ce te-au deranjat? De ce îi pedepsești pentru că s-au născut într-o anumită țară?
Dar hai să ne amintim, pe scurt, trecutul politic al acestui lingău numit Emil Boc. În perioada studenției sale, în timpul regimului comunist (1987–1989), acesta a deținut următoarele funcții politice și de reprezentare în structurile studențești oficiale subordonate Partidului Comunist Român (PCR): președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România (UASCR), filiala Cluj, și vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studențești al Universității „Babeș-Bolyai” (UAS UBB).
Aceste organizații reprezentau singura formă legală de organizare a studenților înainte de Revoluția din 1989 și aveau un pronunțat caracter ideologic și politic.
Am uitat cum îl lingea pe boașe pe Băsescu? Sau cum o pupa în cur pe Udrea? Memoria unora este, se pare, foarte scurtă.
Dacă România ar fi rămas sub comunism până în ziua de astăzi, Emil Boc ar fi ocupat, fără îndoială, o funcție înaltă în stat. Să presupunem că ar fi fost judecător. Cam la câți ani de pușcărie l-ar fi condamnat pe cineva care ar fi încercat să treacă granița în căutarea libertății? Sau poate ar fi semnat chiar condamnări la moarte, dacă partidul i-ar fi cerut-o. Pentru asemenea oameni, partidul era mai presus decât libertatea, dreptatea și omul.
Cât de bine ar fi fost să se aplice Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara! Limbricii politici crescuți în pepiniera comunistă nu ar mai fi ajuns să decidă soarta României.
