Nu sunt obsedat de subiectul „Ilie Bolojan – premier”. În câteva articole am făcut o analiză, zic eu argumentată, despre activitatea și măsurile luate de domnia sa ca șef al Guvernului. Pentru asta am primit telefoane, am fost înjurat, insultat și făcut în toate felurile. Ultimul specimen care și-a permis să mă jignească direct pe pagina mea de Facebook a fost Ioan Dorel Homorodean: „Ce să facă mai gunoi securist că e doar de zece luni premier… FING de jigodii securiste triste”. M-am uitat pe pagina lui. Omul are studii superioare, dar după felul în care scrie și se exprimă, dovedește o incultură crasă și o agresivitate de birt. L-am blocat fără regrete.
Alții vin și spun că Bolojan a luat niște măsuri urgente, inevitabile, că „a salvat țara”, că „a găsit dezastru”, iar când a vrut să înceapă reformele adevărate, PSD-ul l-a suspendat. Și tot felul de povești ambalate frumos pentru publicul care înghite orice slogan livrat la televizor.
Numai aberații. Și vă explic imediat de ce. L-a împiedicat PSD-ul? Serios? Păi aproape 80% dintre așa-zisele măsuri ale guvernului au fost votate chiar de social-democrați. Sunt la fel de vinovați. Au ridicat mâna cot la cot. Să nu mai joace teatru ieftin după aceea.
Bolojan a fost suspendat de partidul lui Grindeanu pentru că așa s-a primit ordinul. Simplu. Pentru că șefii marilor partide, fie că vorbim despre Grindeanu, Nicușor Dan, George Simion sau Călin Georgescu, nu sunt niște oameni complet liberi. Toți au dependențe, obligații, influențe și centre de comandă. Unii răspund în interior, alții în exterior. Dar independența totală în politica mare aproape că nu există.
Fiți atenți doar la două dintre „reformele” Guvernului Bolojan: introducerea CASS de 10% pentru mamele aflate în concediu de creștere a copilului — adică taxarea suplimentară a indemnizației pentru creșterea copilului — și introducerea CASS pentru veterani de război, văduve de război și unele categorii de foști persecutați politic.
Nebunilor, în anul 2026 mai vorbim de puțin peste două sute de veterani de război sau soțiile acestora. Majoritatea au între 95 și 100 de ani. Curând, oamenii aceștia nu vor mai exista. Sunt ultimii supraviețuitori ai unei generații care a mers pe front cu moartea în spate. Au dormit în tranșee, au murit de frig, au văzut sânge și bombardamente, iar acum statul român se uită în buzunarul lor pentru un rahat de 10% CASS?
Bă, cât de jos poți coborî? Câți bani aduce la buget această mizerie? Câte milioane rezolvi luând câțiva lei de la niște oameni care abia se mai țin pe picioare? Asta este marea reformă a statului român?
Situația demografică a României este una dramatică și reprezintă poate cea mai mare amenințare pe termen lung la adresa țării. România pierde populație aproape continuu de peste 30 de ani, din cauza combinației dintre natalitatea scăzută — ajunsă aproape la jumătate față de nivelul anilor ’90 — mortalitatea ridicată și emigrarea masivă. Sate întregi dispar, școlile se închid, iar milioane de tineri au plecat peste hotare. Și tu, ca guvern, ce faci? În loc să încurajezi familiile tinere și natalitatea, mai pui o povară fiscală pe capul mamelor aflate în concediu de creștere a copilului? Exact asta era prioritatea României?
Nu mai vorbim și despre alte „reforme” care îi afectează pe cei cu handicap grav, pe oamenii imobilizați la pat, pe cei care oricum trăiesc la limita supraviețuirii și depind de ajutorul statului pentru a putea respira de pe o zi pe alta.
Haideți să vă spun ceva, chiar dacă mă repet: dacă Bolojan ar fi fost cu adevărat patriot sau măcar un om cu coloană vertebrală, în prima zi ca premier ar fi pus pe masă două teme uriașe și ar fi început războiul adevărat cu sistemul: stârpirea marii corupții și reformarea radicală a aparatului administrativ.
Adică: evaziunea fiscală uriașă; mafia TVA; pensiile speciale; contractele umflate; ingineriile financiare; rețelele de partid care sug bugetul statului; concursurile aranjate pentru ocuparea posturilor din instituțiile publice.
Acolo sunt miliardele de eruo. Acolo se scurge sângele economiei românești. Nu la veteranii de război și nu la mamele aflate în concediu maternal.
Prim-ministrul interimar a venit pe ultima sută de metri și cu problema „băieților deștepți” din energie. Alooo, domnule Bolojan, asta trebuia rezolvată din prima clipă! Dar nu ați avut curaj. Sau poate nu vi s-a dat voie. Pentru că, dacă ați fi tăiat cu adevărat robinetul marilor combinații din energie, ar fi deranjat oameni prea puternici.
Scăderea consistentă a prețului la energie ar fi salvat mii de firme românești de la faliment și zeci de mii de locuri de muncă. Ar fi redus prețurile în lanț, ar fi ajutat economia reală și populația. Dar este mai simplu să iei bani de la cei slabi decât să te lupți cu rechinii sistemului.
Și încă ceva: cum se face că pentru alții există generozitate fără margini, iar pentru propriul popor există numai taxe, austeritate și sacrificii? Cum, mă, să dai curent aproape gratis către exterior, în timp ce românii își sting becurile de frica facturilor? Este ca și cum ai lua farfuria din fața propriilor copii și ai da-o vecinilor, lăsându-i pe ai tăi flămânzi la masă.
Ca o concluzie: îi lași pe „băieții deștepți” să fure cu miliardele de euro, iar statul se repede să ia câțiva bănuți de la ultimii veterani ai României, de la văduvele lor, de la mamele aflate în concediu de maternitate, de la persoanele cu handicap grav, de la oamenii imobilizați la pat, de la pensionarii care își împart pastilele în jumătăți și de la familiile care abia mai reușesc să pună o pâine pe masă. Asta nu mai este reformă. Pentru mulți români, pare doar o formă de austeritate aplicată exact celor care se pot apăra cel mai puțin.
elisei virgil
