Observ că presa, atât cea locală, cât și cea națională, manifestă un interes tot mai accentuat pentru viața intimă a unor personaje publice din România. Un subiect recent îl reprezintă relația dintre omul de afaceri Ioan Nicolae și prefecta județului Teleorman, Valentina-Veronica (Vera) Mitran-Piticu.
În jurul acestui caz au apărut numeroase comentarii, multe dintre ele depășind limita decenței. Se invocă diferența de vârstă, se insinuează interese, se emit verdicte cu o ușurință suspectă. Dar întrebarea simplă rămâne: au încălcat cei doi vreo lege? Dacă nu, atunci de unde această nevoie de a judeca?
Mai grav este că o parte dintre cei care comentează o fac dintr-o poziție de superioritate morală mimată, fără argumente și fără măsură. Nu e vorba de spirit critic, ci de o formă de voyeurism amestecat cu frustrare, transformată în „opinie”. Spațiul public ajunge astfel sufocat de judecăți facile, în loc să fie alimentat de idei și analize reale.
Un jurnalist are nu doar dreptul, ci și obligația de a critica activitatea unei persoane aflate într-o funcție publică. Este legitim să întrebi cum își exercită atribuțiile un prefect sau dacă un om de afaceri își desfășoară activitatea în mod corect, transparent și legal. Aici este miza reală: competența, integritatea, respectarea legii.
În schimb, viața personală nu ar trebui transformată în spectacol și nici în tribunal public. Cei implicați sunt singurii în măsură să-și decidă parcursul privat, iar interesul public nu poate fi confundat cu curiozitatea de tip tabloid.
Există suficiente motive serioase pentru a analiza și a critica. În rest, poate că ar fi mai sănătos, și pentru presă, și pentru public, să lăsăm oamenii să-și trăiască viața fără a o transforma în subiect de bârfă colectivă.
