În politica românească, memoria pare să fie întotdeauna scurtă, iar principiile – extrem de flexibile. Ceea ce ieri era condamnat cu vehemență, astăzi devine instrument de salvare. Un exemplu grăitor îl oferă chiar Partidul Național Liberal, care, deși nu demult îi cataloga pe parlamentarii Alianța pentru Unirea Românilor și Partidul Oamenilor Tineri drept extremiști, inculți și incompatibili cu valorile democratice, ajunge astăzi să negocieze intens cu aceiași actori politici.
Nu e vorba de o simplă schimbare de strategie, ci de o răsturnare aproape cinică de discurs. În numele salvării guvernului condus de Ilie Bolojan, liberalii au deschis canale de comunicare pe toate fronturile, inclusiv cu acele formațiuni pe care le demonizau public. Operațiunea este coordonată de lideri influenți ai partidului, precum Daniel Fenechiu și Dan Motreanu, care negociază atât în Parlament, cât și în plan european, în încercarea de a securiza voturile necesare supraviețuirii politice.
Realitatea parlamentară este însă fragilă. Pe hârtie, alianța dintre Partidul Social Democrat și AUR mai are nevoie de câteva voturi pentru a trece moțiunea de cenzură. În practică, însă, loialitățile sunt volatile, iar traseismul politic – o constantă. Parlamentari care ieri erau de o parte a baricadei sunt astăzi curtați de adversari, atrași prin promisiuni, funcții sau influență.
Un rol decisiv îl joacă grupul parlamentarilor „fără identitate politică” – aproximativ 50 de aleși proveniți în mare parte din fostele structuri ale POT sau din zona Diana Șoșoacă și Anamaria Gavrilă. Acești independenți sau membri ai unor grupări nou formate, precum PACE, au devenit arbitrii unei lupte politice în care ideologia contează tot mai puțin, iar interesul imediat – tot mai mult.
În paralel, liberalii încearcă să fisureze chiar și disciplina internă a AUR, partid condus de George Simion. Discuțiile directe dintre premier și liderul suveranist confirmă o realitate pe care discursul public încearcă să o ascundă: liniile ideologice sunt negociabile atunci când puterea este în joc.
Această dublă măsură ridică o întrebare legitimă: cât mai valorează etichetele politice într-un sistem în care adversarii de ieri devin aliații de azi? Când un partid își construiește identitatea publică pe demonizarea altuia, pentru ca apoi să îi caute sprijinul în momente critice, nu mai vorbim doar de pragmatism politic. Vorbim despre o formă de oportunism dus la extrem – sau, spus mai direct, despre o veritabilă „curvărăsie politică”.
Criza actuală a fost amplificată de retragerea sprijinului politic de către PSD și demisiile miniștrilor social-democrați din guvern. Cabinetul Bolojan funcționează acum într-o formulă provizorie, cu miniștri interimari și cu o majoritate fragilă, dependentă de negocieri de ultim moment.
În acest context tensionat, devine tot mai evident că politica românească nu se mai bazează pe doctrine, valori sau consecvență, ci pe calcule de moment. Iar când supraviețuirea politică devine prioritatea absolută, orice principiu poate fi negociat, reinterpretat sau abandonat.
Rămâne de văzut dacă această strategie va salva guvernul sau va eroda și mai mult încrederea publicului într-o clasă politică percepută deja ca fiind profund duplicitară. Cert este că, dincolo de aritmetica parlamentară, costul real al acestor jocuri de culise este unul de credibilitate – iar acesta se recuperează mult mai greu decât câteva voturi în Parlament.
Partea superioară a formularului
Partea inferioară a formularului
