Într-un colț de Vâlcea unde lucrurile par să se miște altfel, povestea unui primar scoate la lumină mai mult decât rezultate administrative: o moștenire de caracter. Numele Avan nu este doar o întâmplare, ci o punte între trecut și felul în care se construiește, astăzi, o comunitate.
Sunt puține figurile de oameni care îmi atrag cu adevărat atenția. Spuneam că, de câțiva ani, m-am retras într-un sătuc din nordul Vâlcii, unde pot scrie în liniște. Am cunoscut aici, în județ, câteva personaje interesante. Unele, deși aflate în funcții importante, s-au dovedit a fi niște „doi la franc”, ca să-l citez pe un amic. Ele mă vor ajuta, fără îndoială, să conturez personaje într-o viitoare carte de nuvele și schițe. Altele, puține, într-adevăr, m-au lăsat cu gura căscată.
În desele mele drumuri spre Alexandria, acasă, mi-a atras atenția o localitate de pe traseu: Păușești-Otăsău. Emana un aer diferit, așezat, aproape molipsitor. M-am interesat cine gospodărește comuna și am aflat câteva lucruri inedite. Unul dintre ele, de-a dreptul incredibil: o școală generală de la țară aflată în topul rezultatelor la examenul de capacitate pe județ. Elevi premiați la olimpiadele școlare. Familii din municipiul Râmnicu Vâlcea care și-ar dori să-și trimită copiii acolo, dar nu pot, din cauze obiective. Și, inevitabil, am auzit vorbindu-se despre primar. Despre ce a făcut pentru ca acești elevi să devină performanți. Așa am aflat că îl cheamă Cătălin Avan. Imediat mi-a atras atenția numele AVAN. L-am contactat și l-am întrebat care este etimologia și mi-a spus că așa îl chema pe străbunicul său aromân.
M-am interesat și am aflat rădăcina lingvistică. Numelui AVAN poartă în el o istorie discretă, dar fascinantă, întinsă peste secole și peste granițe. Deși la prima vedere pare un nume cu sonoritate turcească, rădăcinile sale duc către lumea aromânilor din Balcani, comunități care au trăit îndelung sub influența Imperiului Otoman. În acea epocă, nu era neobișnuit ca poreclele – adesea inspirate din limba turcă – să devină, în timp, nume de familie transmise din generație în generație. „Avan” ar fi putut desemna cândva un om autoritar sau, dimpotrivă, un protector, sens păstrat din vechile sale rădăcini persane.
Astăzi, numele a rămas ca o punte tăcută între identitate și istorie – chiar dacă purtătorul lui nu și-a pus până acum întrebări despre semnificația sa. Uneori, poveștile cele mai interesante nu sunt cele pe care le spunem, ci cele pe care le purtăm fără să știm.
L-am vizitat pe primar azi. Nu a avut mult timp la dispoziție: este preocupat ca, în iunie, canalizarea să fie dată în folosință – un sistem de epurare unic în România, cu 54 de microstații, adaptat reliefului deal-vale. Se adaugă baza sportivă, în special stadionul, știut fiind faptul că echipa de fotbal a localității a promovat anul trecut în Divizia C. Și multe altele.
Străbunicul lui Cătălin, machidonul Grigoris Avan, a venit în Păușești-Otăsău, cel mai probabil cu mici afaceri, de pe meleagurile Dobrogei. Aici s-a îndrăgostit de fata preotului, cu care s-a căsătorit.
De consemnat este că ambii părinți ai primarului, învățători la bază, au devenit profesori de limba și literatura română, cu studii universitare, iar bunicul din partea mamei, Leon Dincă, a fost primul primar de după război în Pietrari, comuna vecină.
Aromânii sunt cunoscuți ca oameni dârzi, întreprinzători și profund atașați de familie și comunitate. Au un simț puternic al demnității, o disciplină interioară rară și capacitatea de a construi lucruri trainice, indiferent de greutăți. Nu se tem de muncă și nici de confruntare atunci când vine vorba de principii.
Privind în acest context, multe dintre trăsăturile primarului Cătălin Avan capătă o altă lumină. Rigoarea, determinarea, spiritul de organizare și dorința de a lăsa ceva durabil în urmă par să nu fie întâmplătoare. Ele vin, firesc, dintr-o moștenire de sânge și caracter.
Vreau să vă ofer două citate dintr-o postare a strănepotului lui Grigoris, de pe Facebook: „Nu am crezut, sincer, ce am aflat și am postat câteva momeli împotriva superman-ului ivit și crescut din negura serviciilor secrete străine și dușmănoase României, numit Ilie Gavrilă Bolojan!”; „Când faci infracțiuni de acest gen sau ești beneficiar direct al acestor tipuri de activități sau, mai grav, când vrei să vinzi cele mai profitabile societăți din energie, transport, poștă, ale statului, care și-au dublat profitul în ultimii 2-3 ani, fără consultarea miniștrilor de resort sau a CSAT, oare mai există o entitate care stă acolo de strajă patriei și spune: «stop, luați-vă lăbuțele, șobolanilor, de pe cămara poporului»? Vom vedea în zilele, lunile următoare!”
La următoarea întâlnire cu primarul Avan, îi voi propune să adunăm în pagini câteva povești de epocă din minunata Păușești-Otăsău — pentru că unele locuri nu trebuie doar administrate, ci și povestite. Iar Păușești-Otăsău nu este doar o comună care se dezvoltă, ci o poveste care merită spusă mai departe. Într-o carte!
