Una dintre cele mai răspândite idei despre islam este că, potrivit religiei musulmane, credincioșii ar primi în paradis 72 de fecioare. În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate: numărul 72 nu apare nicăieri în Coranul, cartea sfântă a islamului.
Coranul descrie paradisul ca un loc al păcii și al fericirii, cu grădini, râuri, fructe și companie plăcută. În unele versete sunt menționate așa-numitele „hurii” – ființe pure ale paradisului, descrise poetic ca având ochi mari și frumusețe deosebită. Aceste imagini sunt considerate de mulți teologi o formă de limbaj simbolic, tipică textelor religioase din Orientul antic.
Ideea că ar exista exact 72 de fecioare provine din anumite tradiții religioase ulterioare, numite hadithuri, care conțin relatări atribuite profetului Muhammad. Totuși, aceste texte nu fac parte din Coran și sunt interpretate diferit de savanții islamici. Unele dintre ele sunt considerate mai puțin sigure sau sunt privite simbolic.
Mulți teologi musulmani contemporani subliniază că descrierile paradisului din Coran trebuie înțelese în contextul cultural și poetic al epocii în care au fost scrise. Mesajul principal al textului nu este unul material sau senzual, ci promisiunea unei vieți perfecte, fără suferință, pentru cei credincioși.
Prin urmare, afirmația că islamul promite „72 de fecioare” în paradis este mai degrabă un mit popular, amplificat de-a lungul timpului în mass-media și în discursul public. În realitate, Coranul nu menționează niciodată acest număr.
Pe scurt, cartea sfântă a islamului vorbește despre paradis într-un limbaj poetic și simbolic, dar cele „72 de fecioare” nu apar în Coran, ci doar în unele tradiții religioase apărute ulterior.
